Pe drumul plin de patimi
Autor: Diana14  |  Album: Suferința lui Isus (de Paști)  |  Tematica: Diverse
Resursa adaugata de DianaGU in 07/04/2026
1 / 1
Pe drumul plin de patimi, sub crucea grea de lemn,
Pășește blând Stăpânul, lăsând un veșnic semn.

Cununa cea spinoasă în frunte se-nfingea,
Dar El răbda durerea, pământul a salva.

​Vărsat-a sfântul sânge, pe pietre reci și dure,
Răbdând a morții umbră, ce-a năvălit cu ură.

L-au dus legat la templu, cei băgători de vină,
Scuipând pe Cel ce este, a lumii vii lumină.

Pe spate-au pus povară, și-o mare suferință,
Să poarte El păcatul, spre-a noastre pocăință.

Cu bicele-ascuțite, adânc I-au sfâșiat,
Dar El tăcea în milămanici nu a murmurat.

Scuipat a fost de lumea, ce îl hulea pe cale,
Dar El mergea smerit, prin marea cea de jale.

Pironul gros și rece în palme-i da durere,
Când trupul i-au străpuns, fără de mângâiere.

În tălpi I-au bătut cuie, fărăstrop de-ndurare, ,
Iar El privea spre ceruri, cerându-le iertare.

Chiar pironit în cuie, cu pieptul înjunghiat,
Fiorul rece-al morții, iubind doar l-a răbdat.

Iar lângă El, pe cruce, tâlharul s-a căit,
Prin marea Lui iertare, el raiu-a dobândit.

Din chinul de pe cruce, văzând a Lui blândețe,
Și-a plâns tot răul vieții, cu lacrimi de tristețe.

"Tu iartă-mă Isus!" a zis cu umilință,
Și-a căpătat prin har o nouă cunoștință.

​Iisus i-a spus atunci, cu vocea-i obosită:
"Vei fi cu Mine-n Rai, în viața fericită."

S-a-ntunecat pământul, și soarele s-ascuns,
Când Fiul cel Preasfânt, în coastă-a fost străpuns.

Cu sulița ostașul, făcea o rană mare,
Să curgă apă, sânge, spre-a noastră azi iertare.

​Să ne-ațintim privirea spre locul cel sfințit,
Căci pentru noi Isus, e Mielul cel jertfit.

Doar El a dus dureri, pe care nu le știm,
Ca-n ziua cea de azi, cu toți să-I mulțumim.

Acolo-n cuie reci, El ne-a spălat de vină,
Schimbând a noastră moarte în veșnică lumină.

Bătut și chinuit, El nu a blestemat,
Ci pentru ucigași, mereu doar s-a rugat.

E greu să înțelegem cât chin a îndurat,
Scuipat de cei pe care, El Însuși i-a creat,

De cei ce-l părăsiră, în greul ce l-a dus,
Pe Golgota sub cruce, când ne iubea nespus.

Să plângem lângă cruce, peivindu-i fața sfântă,
Când cerul se-ntristează, și moartea se încruntă.

Dar știm c-a treia zi, mormântul va fi gol,
Și moartea va cădea, pierzând al ei simbol.

Veniți creșini la cruce, cu inima curată,
Așa cum pe o cruce, era tâlharu-odată.

Isus ne cheamă blând, cu brațele deschise,
Ca să-mplinească toate, care ne-au fost promise.

Să ducem mai departe, acest mesaj de har,
Căci viața ne e dată, prin sfântul Său altar.

Și-n inimi să ne crească, iubirea Lui Isus,
Trăind în curăție, așa cum El ne-a spus.

Să-i mulțumim cu toții, căci viaț-a răsărit,
Iar noi prin jertfa sfântă, în dar ceru-am primit.

Pășind spre înviere, cu sufletul curat,
Vom fi în veci cu Domnul, căci El a înviat!
Amin
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 91
Opțiuni